Am iubit un vis. Am alergat fara sa pot ajunge la final.. Am renuntat la tot ce aveam pentru acest vis, insa el a refuzat sa fie convertit in realitate.. nu a stiut ca avea sa piarda cea mai mare sansa a lui.. A respins implinirea garantata. Iar eu? ..am ramas uimita de usurinta cu care m-a uitat.

In fiecare zi imi amintesc de el.. nu mai e decat un fir de praf, dar il voi pretui toata viata mea. Am ales sa nu uit nimic si sa ma bucur de amintirile noptilor pierdute in alergarea dupa acest vis. A fost o nebunie, si am suferit enorm cand s-a spulberat…dar as face-o din nou fara sa schimb nimic. Tot ceea ce am trait m-a schimbat..m-a imbogatit….e parte din mine!

Sunt mandra de femeia care am devenit..sunt mai puternica decat am crezut vreodata ca o persoana poate fi …sunt mai inteleapta, iar inima mea e plina de povestiri transformatoare. 

Am fost uitata, dar eu nu voi uita!

Pastrati cenusa viselor pierdute. Ele sunt in parte responsabile pentru maturizarea voastra. Iertati trecutul si pretuiti amintirile, oamenii si locurile in care ati fost metamorfozati. Traiti prezentul si iubiti cu inima larga…chiar daca in decursul anilor experienta v-a invatat ca iubirea doare, ca nu toti oamenii sunt de incredere…amintiti-va doar ca sub fiecare masca extista o durere nerostita…

                                                                                      Adela Olteanu