“Asteptam sa se inchida pamantul
peste mormantul dragostei ce ti-o pastrasem.
Si am adormit.
Cand m-am trezit, din pamantul cald,
urcau tacute flori,
Din cer coborau fluturi si soarele
privea razand la cativa nori.
Nu am inteles de ce sunt toate calde si
la locul lor.
Eu credeam ca fara tine,
de aici pana de parte,
totul va fi un fel de vis urat
si-un fel de moarte.
Am privit adanc in mine
si-atunci mi-a fost usor
sa inteleg: mormantul era gol…”

                                     IC(K)

Leave a comment