Uneori vrem să fim copii ca să nu avem nici o grijă şi să nu ne ceară nimeni socoteală… alteori vrem să fim adolescenţi pentru ca să nu trebuiască să fim înţeleşi… sunt unele momente în care vrem să fim „oameni mari” ca să fim luaţi în serios… iar în unele situaţii vrem să fim bătrâni pentru ca tăcerea noastră să fie socotită drept înţelepciune, şi nu neştiinţă… Apelăm la statutul nostru de tineri doar pentru a justifica setea de distracţie sau escapadele în dragoste, însă de prea puţine ori ne gândim la drepturile şi obligaţiile pe care le avem, şi la ce am putea face cu pasiunea şi entuziasmul ce arde înlăuntrul nostru.

         Pentru ce ne luptăm noi de fapt? … Pentru un trai mai bun? Pentru câteva note mai bune la examene?Pentru a ne afirma în carieră? … Toate astea par să strige: „mie să-mi fie bine, eu să fiu cât mai sus”; însă cum rămâne cu ceilalţi? Cum rămâne cu porunca dată de Isus: „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”? Ne mai gândim noi la binele lor?

Am luat zicala „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” şi am transformat-o într-un motto al vieţii noastre: dacă ma răneşti, te rănesc; dacă mă ajuţi, te ajut; dacă mă iubeşti, atunci poate o să te iubesc şi eu. … şi am uitat ce înseamnă a iubi necondiţionat. Am uitat că cel de langă noi nu e perfect, e om; iar ca şi om va greşi de multe ori şi ne va răni în repetate rânduri pentru simplul fapt că nu va reacţiona mereu aşa cum vrem noi. Însă trebuie să înţelegem că fiecare om de lângă noi are un trecut care îl influenţează, şi un prezent plin de frământări, întrebări şi probleme.

         Ca şi tânăr ai dreptul să iubeşti, să cunoşti şi să îţi manifeşti libertatea fără însă a îngrădi libertatea celor din jur. Iar ca şi obligaţii, ai obligaţia de a înţelege, a ajuta, a acţiona şi a reacţiona. Cât din energia şi pasiunea noastră folosim pentru a-i ajuta şi susţine pe cei de lângă noi? Până când ego-ul va conduce vieţile noastre? Dacă vom continua aşa, cum oare vom putea sta în picioare în faţa Tronului de judecată?

         Cu atâtea incidente şi accidente din ziua de azi nu poţi să fii sigur că mâine vei mai fii în viaţă … şi-atunci ce vei lăsa în urma ta? Ce vei lua cu tine de pe Pamânt? Unde îţi vei petrece veşnicia?

„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare. Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: ‘Nu găsesc nici o plăcere în ei’.”

(Eclesiastul 11:9,10; 12:1)

Adela Olteanu