Inima păstrează în memoria ei fiecare persoană, loc, moment cu care s-a conectat fie doar și pentru o perioadă scurtă de timp. Din când în când are loc un fel de sortare, iar amintirile pe care inima le consideră mai puțin relevante sezonului sunt stocate în straturile mai profunde ale ei. Dar nu sunt niciodate șterse. De-a lungul vieții aceste amintiri vor fi readuse în față ori de câte ori acestea devin relevante pentru prezentul în care trăiești. Fiecare amintire poartă comoara ei.

Zi de zi inima editează amintiri. O amintire dureroasă, de exemplu, după ce iertarea a avut loc și vindecarea s-a produs, deși evenimentele nu sunt uitate, inima alege să păstreze doar comoara, morala, ceea ce e bun din acel moment. O amintire îmbrăcată în bucurie, în care „toate planetele sunt aliniate la dungă” devine destul de repede punct de reper, un fel de ancoră, cu scopul de a te readuce la mal într-o perioadă de plutire în derivă.

Inima este un tărâm extraordinar.

De multe ori mă minunez de acuratețea cu care îmi amintesc diferite momente din viața mea la care nu m-am mai gândit de ani de zile. Și nu mă refer la evenimente majore, ci așa câte un zâmbet oferit într-o zi mohorâtă, un apus de soare într-un loc special, textura ierbii de pe o pajiște, căldura plăcută a soarelui de aprilie, etc. De obicei există ceva în prezentul meu care declanșează aceste amintiri, dar uneori vin de nicăieri.

Inima mea este plină de dă pe dinafară de recunoștință pentru tot ce am trăit până acum, cu bune și rele. Uitându-mă înapoi mi-e atât de ușor să vad cum Dumnezeu m-a crescut pas cu pas, cu fiecare lacrimă, zâmbet, prieten. A știut încă de la începutul meu cine sunt și care mi-e destinul. A investit în mine zi de zi și încă o face.

Nu știu cum sunteți voi dar eu când mă gândesc că trebuie să învăț ceva nou vreau ca totul să fie pe repede înainte și în maxim două săptămâni să fiu expertă :))). Dar Dumnezeu nu gândește așa, El nu fușerește și nici nu risipește timpul nostru. El știe exact ce avem de făcut și cât timp mai avem pe pământul ăsta. Investește în noi mod continuu, zi de zi, sezon după sezon, neobosit, plin de dragoste, strategic.

Inima mea este un tărâm creat de Dumnezeu. Iubesc fiecare amintire din ea pentru că toate vorbesc despre intenționalitatea Lui în viața mea. Tot ce am iubit, rămâne iubit. Fiecare zâmbet pe care l-am zâmbit îmi luminează inima și în prezent. De fiecare lacrimă plânsă mă folosesc și astăzi. Nu există nici un om pe care să îl fi numit prieten într-un anumit sezon din viața mea și pe care să îl fi uitat. Port totul în inima mea ca pe un tezaur, ca pe o bogăție scumpă adunată cu greu și din care împart oricui are nevoie. Așa cum toți oamenii care au pus o bucată din ei în inima mea au lăsat o moștenire vie în mine, tot așa și eu la rândul meu las o moștenire vie în alții. Inima mea este în același timp și pânză și cerneală.

„Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.” (Blaise Pascal)