Un prieten adevărat. Uneori doar de atât ai nevoie ca să poți să îți croiești un drum în lumea asta. Un om care să creadă în tine suficient de mult încât să investească în tine. Și nu mă refer la bani. Un om care să vadă dincolo de cine ești astăzi și să te provoace zilnic să lucrezi în direcția a cine trebuie să fii mâine. În fiecare zi duhul tău fie crește în amploare și complexitate, fie descrește și se îngustează. Ca la orice organism viu, stagnarea nu e o opțiune.

Vechea zicală “spune-mi cu cine te împrietenești, ca să-ți spun cine ești” din păcate conține mult adevăr. Niciodată nu mi-a plăcut vorba asta dar în ultimii ani am putut să văd mai clar ca oricând influența prietenilor. Când zic prieteni mă refer la acele câteva persoane din viața ta cărora le spui gândurile și trăirile tale, și cu care te sfătuiești. Caracterul prietenilor tăi nu te definește dar dezvoltarea ta poate fi direct proporțională cu nivelul lor de maturitate. Dacă te sfătuiești cu un om a cărui viziune asupra lumii e îngustă, visul tău va fi întotdeauna prea mare și imposibil de realizat în ochii lui. Dacă ceri sfatul unui om care poate să vadă dincolo de probleme iar visul tău e prea mic, te va provoca să gândești la nivel mai înalt ca să poți să visezi dincolo de nesiguranța ta. Atunci când îndrăznești să îți pui sufletul pe tavă și să împărtășești ACEL vis despre care nu ai spus nimănui, fie acesta va deveni un pic mai tangibil, fie vei simți că îți fuge pământul de sub picioare de la primele cuvinte; depinde cărui fel de prieten ai ales să îi spui visul tău. Cine ești tu ca om nu are legătură cu prietenii tăi, dar cine ești tu astăzi are.

Eu astăzi sunt cine sunt pentru că Dumnezeu a pus lângă mine oameni extraordinari. Unii mi-au fost prieteni doar pentru un sezon, alții pentru mai mult. Câțiva mi-au rămas tatuați pe inimă chiar dacă drumurile noastre s-au intersectat pentru puțină vreme. Am avut privilegiul să întâlnesc și oameni a căror duhuri sunt așa de mari încât ani de zile au investit neobosit în mine și încă o fac. Îndiferent de sezonul în care m-am aflat, fie că eram într-o vale întunecată sau pe-un vârf de munte, Dumnezeu mi-a purtat de grijă. Uneori am fost doar eu și El, și a fost de-ajuns. Alteori a pus lângă mine prieteni. Iar pentru asta sunt veșnic recunoscătoare. Prietenii sunt acei oameni care trăiesc în afara zonei de egotism. Acei oameni în a căror prezență te simți în siguranță, dar care în mod constant te provoacă să trăiești și să crești, nu doar să exiști. Prietenii sunt acel soi rar de oameni care se bucură din toată inima lor pentru succesul tău și nu fug când dai de greu. Dacă ai în viața ta un așa om, prețuiește-l și onorează-l pentru că e pus de Dumnezeu acolo ca să te aducă un pas mai aproape de ceea ce ai fost creat să faci pe pământul ăsta.

,,Un prieten este cineva în fața căruia poți să scoți afară tot ce ai pe suflet, atât pleava, cât și grâul, știind că cea mai gingașă mână va lua totul și-l va cerne, păstrând ceea ce merită păstrat. Iar cu un suflu blând va risipi restul.” – Anonim