Mi-e dor!..mi-e dor de lumea mea, mi-e dor de tine, copila zglobie, cum alergai cat era ziua de lunga si capul iti era plin de idei, inima de emotii, duhul de bucurie. Nu stiai ce-i grija, iar intristarile iti erau scurte. Erau cam singure zilele tale, dar totusi sigure.
Mi-e dor de felul in care puteai sa descoperi ceva nou la tine in fiecare zi si cum te bucurai cand reuseai sa treci peste limitarile tale. Fiecare rasarit era o oportunitate de joaca, de inventii, de emotii, si fiecare apus de soare era intampinat cu ochii pe jumatate inchisi deruland in fundal aventura zilei, fiecare picatura de somn asternuta peste tine vibra in anticipare pentru inca un rasarit.
Of cat de multe as vrea sa iti spun, copila draga! Cum timpul trece si visele se uita, cum bucuria e ingropata de griji si esti invatata sa iti ascunzi emotiile iar creatiile si inventiile sunt in cel mai bun caz ignorate, daca nu chiar ridiculizate. Ti s-a tot spus “esti prea sensibila”!, dar lumea asta in care sunt acum are nevoie de mai multi ca tine. Oamenii se grabesc de zici ca nimic nu e mai important pe lumea asta decat sa te adaptezi la sistem si sa fii acceptat din punct de vedere social. Au uitat sa se bucure de timpul prezent, alearga sa adune comori in locuri gresite. Se napustesc sa apuce visele altora in timp ce pe ale lor le-au uitat de mult. Muncesc de dimineata pana seara pentru buzunarul altuia. Spune-mi tu mie, ce fel de viata e asta? Pana si eu am uitat cine sunt!
Imi amintesc doar, ca eram nerabdatoare sa imi incep viata si sa imi fac propriile alegeri, sa nu mai decida altul pentru mine. Dar intre timp am lasat deoparte “copilariile” si am devenit “responsabila”. Asta daca a fi responsabil inseamna sa iti platesti chiria, facturile, ratele in timp ce te lasi calcat in picioare la servici in fiecare zi doar pentru a avea o oarecare siguranta financiara, in timp ce pe dinauntru mori putin cate putin pana nu mai ramane nimic din cine esti TU cu adevarat. De ce facem atatea compromisuri de dragul comfortului si nu avem curajul sa ne urmam visele, pasiunile? De ce ne dam viata, vis cu vis, strop cu strop, zi de zi pentru ceva ce nu ne aduce implinire?Aduna-ti jucariile copila draga, si, aminteste-ti cine esti. Din tine razbate o lumina calda ce are de oferit atat de mult! Nu poti imbogati pe nimeni cu prezenta ta daca nu-ti mai cunosti esenta. Alege indraznet si bucura-te de viata asa cum o intelegi si o percepi tu. Aroma ta in lumea asta e unica si datatoare de viata. Schimba-ti sensul de mers in directia destinului tau!
„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” (Mark Twain)
Adela Olteanu
Living Outside the Boat 