Nu ii pot multumi.. orice as face si oricat m-as stradui, nu e suficient… Daca lucrez cat e ziua de lunga fara sa ma odihnesc, dupa o vreme se iau de mine ca nu mai dau randament. Daca imi rezerv timp penru odihna imi spun ca sunt lenesa. Pana cand sa o duc asa?

Am ajuns la epuizare. Am incercat sa fac oamenilor pe plac. Pentru ce? ..ca aprobarea lor tot nu am primit-o. Cu siguranta exista o greseala in formula mea de calcul…… A face pe plac oamenilor…asta trebuie sa fie.

Asa ca mi-am redefinit prioritatile.. Atata timp cat Dumnezeu e multumit de mine, nu ma intereseaza ce se barfeste ….gura lumii oricum nu pot s-o astup. Oamenii nu pot fi multumiti, mai ales cei plini de amaraciune.

Aleg sa ma bucur de lucrurile ce ma inconjoara…aleg sa iubesc si sa iert persoanele de langa mine. Aleg sa fiu multumitoare pentru ce am. Aleg sa imi pastrez visele vii si sa caut oportunitati sa le implinesc…. Fac alegerile astea in fiecare zi…  Iar pentru mine fericirea nu mai e doar un ideal – e un stil de viata.

Adela Olteanu