Cum reusesti sa accepti enormitatea faptului ca viata ta nu va mai fi niciodata asa cum ai visat? Cum poti sa te ridici dupa asa o lovitura? Stau si ma gandesc la toate visele pe care le-am avut….cata speranta!…cata indrazneala!…cata bucurie! … iar apoi, doar durere si negare…dupa ce trenul vietii mele a schimbat macazul, mi-am spus necontenit ca e doar un drum ocolitor, ca ma voi intoarce pe calea pe care mergeam cu atata bucurie si speranta. Dar inlauntrul meu stiam ca macazul nu il schimbasem eu, asa ca nu statea in puterea mea sa fac ceva….din punctul asta, oricat m-as fi zbatut n-as fi reusit sa schimb nimic.. Stiam asta, dar am ales sa neg totul pentru a putea supravietui…durerea era prea mare sa vad cum totul sa face scrum inaintea ochilor mei fara ca eu sa pot face ceva…iar dupa ce n-a mai ramas nimic, s-a facut intuneric..foarte mult timp a fost noapte adanca si rece… a trebuit sa invat din nou sa respir, sa merg, sa zambesc, sa traiesc..

        Astazi am in fata mea un nou inceput. Noaptea a trecut, iar soarele incalzeste fiecare particica din mine. Incet incet, fauresc vise noi…iar astea stiu ca vor ramane in picioare pentru ca nu le-am legat de nici o persoana…..sunt doar despre mine si Dumnezeu, si despre ce poate El sa creeze in lumea asta, prin mine. Stiu ca voi reusi pentru ca am un Dumnezeu asa de mare, care nu m-a lasat singura nici o clipa…si a fost acolo langa mine, mi-a sters lacrimile si mi-a soptit neincetat “poti sa treci si peste asta!..am pus in tine vesnicia…raurile de apa vie ce curg din inima ta vor inunda desertul in care traiesti acum…si totul va prinde viata. Apoi, vei da viata… Nu renunta la un destin asa maret pentru “o farfurie cu ciorba de linte” ..durerea asta e asa mica in comparatie cu bucuria ce urmeaza sa vina… Am pregatit lucruri asa mari si multe pentru tine..mergi inainte!” … L-am crezut, pentru ca Il cunosc, si ma cunoaste….ma iubeste…
  
   Cum accepti enormitatea faptului ca viata ta nu va mai fi niciodata asa cum ai visat? Alegi sa te ridici si sa mergi mai departe deplin incredintat ca Dumnezeu e langa tine intotdeauna, si ca El nu vrea si nu iti va face vreodata rau…pentru ca El este Dragoste. Te increzi in El si impreuna reziditi vise…. reformulati intrebarile gen “de ce?” in “ce trebuie sa invat din experienta asta?” …. Apoi, in timp, vei reusi sa lasi trecutul sa fie trecut….

Adela Olteanu