Tristete intr-o valiza…

Alerg din nou spre un alt decor… Dupa atata timp ar fi trebuit sa ma obisnuiesc cu nesiguranta, dar din nou ma aflu fata in fata cu o teama teribila. Sunt asa multi de “daca” si “de ce” in mine incat simt cum alunec incet si sigur in abis.
Nu mai apartin nici unui loc … nicaieri nu mai e acasa. Am devenit un strain inconjurat de prieteni; nu ma mai recunosc. Traiesc mereu cu speranta ca intr-o zi va fi bine si pentru mine, si tin de ea cu dintii. Chiar si atunci cand nu mai vad nimic in fata ma incapatanez sa cred ca schimbarea nu va intarzia sa apara. Dar schimbare nu vine.. astept ca un copil un semn, cautand un sens la tot ceea ce mi se intampla. Insa fara explicatii viata merge inainte, iar eu odata cu ea … schimb decoruri…
Cu valizele pregatite, cu lucrurile impachetate incerc sa ma mint ca sunt pregatita sa parasesc tot trecutul si sa merg mai departe. Fata in fata cu o teama de nedescris trebuie sa las in spate tot si sa merg inainte.. cam greu. Mi-e teama ca si de data asta va fi la fel…mi-e teama ca nu voi mai gasi drumul spre casa … spre acasa… oriunde ar fi. Nu am nici o garantie ca lucrurile se vor schimba, si cu toate astea pasesc inaine pe inca un drum necunoscut, cu o credinta vie ca Dumnezeu nu va uita de mine…pentru ca asa mi-a promis.
Aleg din nou sa ma incred in Dumnezeul meu, si chiar daca sunt mai singura ca niciodata, ma incapatanez sa cred ca va veni primavara si pe strada mea. Astept in liniste desi in mine e furtuna.. Octavian Paler spunea ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata, si cum viata e scurta… nu mai e mult ;).
Traiesc in prezent cu gandul la viitor. Curajul nu inseamna absenta fricii, deci plina de curaj alerg spre un nou decor cu valizele dupa mine. Intre ele sta ascunsa si o valiza plina de lacrimi, durere si trecut..deocamdata mi-e greu sa renunt la ea. O pastrez doar de dragul de a avea si eu un trecut, dar intr-o zi voi uita ca o am si o voi lasa intr-un loc prafuit si uitat de vreme.
.
“A avea curaj este deosebit de important. Poti pierde banii – e rau. Poti pierde un prieten – e si mai rau. Dar daca ti-ai piedut curajul – ai pierdut aproape totul. ” (Winston Churchill)

Adela Olteanu

.

Leave a comment