Cel mai aiurea e sa lucrezi duminica. De dimineata de pe la 8.00 si pana seara la 19.00 – e mult, e greu si e obositor. Un coleg de servici spunea sa categorisesc ziua asta drept “grea si nashpa”. Intr-adevar a fost greu.. dar sa incep cu inceputul.

Dupa multe lupte greco-romane am reusit sa biruiesc “ursul” (somnul) si sa ajung la servici. Toata lumea era vesela precum omul care munceste pe degeaba, si plina de viata ca si melcul care alearga la maraton. Am incercat sa imi revin din amorteala cu o cafea, dar nici o sansa. Si apoi au inceput problemele.. telefoane, decibeli…mai multi decibeli….alte telefoane…apoi a inceput avalansa de clienti nemultumiti, nu neaparat de serviciile si produsele noastre, dar care isi descarcau furia acumulata de-a lungul anilor, pe mine. Cred ca am ajuns un pion pe tabla de sah a unui prostanac, care nu stie altceva decat sa faca schimburi necugetate, gen tura pe pion si regina pe degeaba – din neatentie. Si uite-asa o sa ma trezesc curand cu un sah-mat de toata frumusetea. (chiar mi-e dor sa joc sah)

Cum am mai spus, tot ce depaseste limita maxima admisa de decibeli este setat sa intre automat pe “mute”, asa ca prea mult nu ma deranjeaza, dar ce m-a scos din sarite azi a fost timpul. De multe ori as da aproape orice sa am timp, dar timpul goneste ca nebunul de parca nici n-a fost vreodata. Astazi in schimb, s-a hotarat sa ia o pauza – ca si in fiecare duminica de altfel – asa ca azi timpul s-a tarat de la o ora la alta. Unde-i Iosua cand ai nevoie de el? (sa inverseze procesul, evident)

Nu stau sa ma gandesc prea mult la ce a fost aiurea pentru n-are rost. Insa daca ar fi sa adun ceva bun din ziua asta ar fi ca totusi negrul nu-i asa negru precum pare, si intotdeauna e bine sa iti iei masuri de precautie in ceea ce priveste clientii, sa ai rezerve de energie si sa nu stochezi stresul, pentru ca e foarte distructiv.

Intotdeauna drumul e inainte – asa ca privirea sus! Nu sta cu fruntea plecata pentru ca daca stai sa iti numeri pasii o sa incepi sa te intrebi daca merita sa platesti pretul pentru ceea ce vrei sa castigi. Si de cele mai multe ori intrebarea asta e urmata de descurajare, si nu merita. Daca insa totusi ti se pare ca ai mers prea mult si ai obosit, calculeaza din nou costurile, vezi care sunt statisticile si daca merita sa mergi inainte sau trebuie sa virezi la dreapta. Si apoi ramai ferm pe ce ai ales.. iar cand va deveni greu repeta-ti in minte ca intotdeauna e prea devreme sa te descurajezi! Insa inainte de toate asigura-te ca ai ales bine.

Asa ca dragul meu coleg, ziua asta a fost intr-adevar nashpa si grea, dar din tot chinul de la lucru am ales ce a fost bun, mi-am invatat lectiile, iar ce a fost greu si aiurea arunc in marea uitarii….pentru ca maine e o noua zi si trebuie sa o iau de la capat, nu obosita ci fresh si hotarata sa merg inainte, pentru ca stiu ca merita sa platesc pretul. Dumnezeu e de partea mea. Cine mi-e impotriva?

…Cu riscul de a ma repeta: circumstantele raman doar anexe la viata mea – nu o formeaza, iar fericirea mea nu depinde de ele!

“Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri.” (John F. Kennedy)

Adela Olteanu