Va uitati la mine de sus ca si cand voi ati detine intreaga lume, iar eu sunt doar un vierme. Pretindeti ca stiti ce e cel mai bine pentru mine si aruncati cu pietre cand nu fac precum ziceti voi. Veniti la mine cu predici si morale de parca as fi pe cale sa imi pierd viata in inconstienta. Considerati ca merg in jos, cand de fapt sunt exact acolo unde trebuie sa fiu, la nivelul la care trebuie sa fiu.

Daca nu cunoasteti, atunci de ce vorbiti? De ce va grabiti sa aratati cu degetul si sa dati cu biciul? De fapt nici nu e nevoie de cuvinte, va citesc gandul in privirile desconsideratoare infasurate in mila. Nu am nevoie de mila voastra! Sunt mai mult decat bine! Cautati paiul din ochiul meu dar nu vedeti barna din ochiul vostru. Pe mine ma judecati dupa fapte si pe voi dupa intentii. Spuneti ca atitudinea mea e gresita in circumstantele in care ma aflu. Dar vai de voi daca va aliniati atitudinea dupa circumstante. Circumstantele nu ma misca! Raman in picioare fara sa ma las condusa de emotii; pentru ca nu vreau sa imi pliez eu viata dupa circumstante, ci n-au decat circumstantele sa se plieze dupa viata mea si dupa alegerile pe care le fac. Emotiile mele vor asculta pana la urma vointa mea. Nu imi permit sa imi plang de mila pentru ca mi se pare o pierdere de timp, de energie si de resurse…si la urma urmei e patetic si egoist. Sunt atat de multi oameni care au nevoie de ajutorul meu, si sa pierd timpul pe ceva care oricum nu ajuta si nu da rezultate mi se pare de-a dreptul egoist.

Cand simt ca norii de furtuna se aduna in jurul meu, ma duc sa ajut si sa incurajez pe cineva care are nevoie de o vorba buna, iar astfel ma ridic deasupra norilor si doar privesc furtuna, nu mai stau in mijlocul ei. Stiu foarte bine ce inseamna durerea si cum e sa traiesti fara sa vezi nimic in fata. Stiu cum e sa nu ai nici un motiv sa te trezesti dimineata din pat. Stiu cum e sa te simti singur inconjurat de o multime de oameni. Dar mai stiu si ca fiecare zi depinde de alegerile pe care le fac. Asa ca m-am setat sa aleg ma scutur de praf si sa merg inainte dupa fiecare cadere..fara sa ma uit in spate mai mult decat o singura data – ca sa invat lectia. Am decis inca de pe-acum ca nu voi crede nici un om sau gand care imi va spune ca nu sunt indeajuns de buna pentru a face ceva, sau orice lucru de acest fel. Am luat masuri drastice in ceea ce priveste cuvintele ce imi sunt adresate – nu primesc decat ceea ce imi foloseste, iar cuvintele ce sunt rostite special ca sa ma raneasca, vor trece pe langa mine precum adierea vantului.

Poti sa vorbesti ca nu te mai aud! Poti sa acuzi, dar sa stii ca vei fi acuzat la randul tau, si nu de mine. N-ai decat sa arati cu degetul, sper doar sa fii constient ca din cinci degete cate ai, unul e indreptat spre mine iar trei sunt indreptate spre tine. Arunca cu pietre cat vrei, loveste cu biciul, judeca si condamna cat iti pofteste inima..pentru ca vei secera ce ai semanat..daca ai semanat vant, vei culege furtuna.

Domnul , Dumnezeul Atotputernic e razbunatorul meu! El cunoaste adancul inimii mele. El nu ma condamna. Ce te face sa crezi ca tu ai vreun drept sa ma judeci? Urasc religiozitatea din tine, nu persoana ta – cu ea ma cert, nu cu tine. Deschide ochii sa vezi… Ascute-ti urechile ca sa auzi… Despietreste-ti inima ca sa simti… Reinnoieste-ti mintea ca sa poti trai cu adevarat!

Adela Olteanu